Dragostea se arata cateodata in lucrurile pe care nu le spui, nu le urmaresti si nu le observi. Cea mai mare bunavointa este deseori manifestata prin a lasa lucrurile pur si simplu asa cum sunt. Nimeni nu este perfect, dar toti putem fi prietenii perfecti si partenerii perfecti, prin permiterea celor pe care ii iubim sa fie imperfecti. Acorda-le celor din jurul tau “spatiul” pe care speri ca lumea sa ti-l acorde si tie in propria ta ”zi proasta” si niciodata, niciodata nu vei regreta asta.
Aşteptam ceva care ar putea da un sens vieţii; aşteptam, aşa cum aştepţi când se pune o întrebare şi se aşteaptă ca cineva să răspundă, dar nu s-a pus întrebarea cuvenită sau nu i s-a adresat persoanei cuvenite şi răspunsul se lasă aşteptat. Oare totul rămâne încremenit pentru că întârzie răspunsul? Nici vorbă, totul merge înainte…
Fiecare persoană vine în această lume cu un destin propriu – are ceva de îndeplinit, ceva mesaj trebuie transmis, ceva muncă trebuie să fie dusă la sfârşit. Nu eşti aici accidental – eşti aici intenţionat. Există un rost în spatele tău. Întregul intenţionează să facă ceva prin tine.
Noi oamenii suntem fiinţe sociale. Venim pe această lume în urma acţiunii altora. Supravieţuim datorită celorlalţi. Fie că ne place, fie că nu, sunt puţine momente în viaţă când nu beneficiem de pe urma acţiunilor celorlalţi. Din acest motiv nu e deloc surprinzător că în mare parte fericirea noastră apare în contextul relaţiilor noastre cu ceilalţi.
One has to learn to live with oneself, to be friend with oneself, to be at peace with oneself, to somehow learn to be happy with oneself, because where you go, you take You with you!
If you limit your choices only to what seems possible or reasonable, you disconnect yourself from what you truly want, and all that is left is a compromise.
Measure the degree of your impatience with people (and unwanted moments) -- that you instantly resist -- and you also know the extent to which you've forgotten who you really are... And the true purpose of (your) life.
If you can keep your head when all about you Are losing theirs and blaming it on you; If you can trust yourself when all men doubt you, But make allowance for their doubting too; If you can wait and not be tired by waiting, Or being lied about, don't deal in lies, Or being hated, don't give way to hating, And yet don't look too good, nor talk too wise:
If you can dream -- and not make dreams your master; If you can think -- and not make thoughts your aim; If you can meet with Triumph and Disaster And treat those two imposters just the same; If you can bear to hear the truth you've spoken Twisted by knaves to make a trap for fools, Or watch the things you gave your life to, broken, And stoop and build 'em up with worn-out tools;
If you can make one heap of all your winnings And risk it on one turn of pitch-and-toss, And lose, and start again at your beginnings And never breathe a word about your loss; If you can force your heart and nerve and sinew To serve your turn long after they are gone, And so hold on when there is nothing in you Except the Will which says to them: "Hold on!"
If you can talk with crowds and keep your virtue, Or walk with kings -- nor lose the common touch, If neither foes nor loving friends can hurt you, If all men count with you, but none too much; If you can fill the unforgiving minute With sixty seconds' worth of distance run -- Yours is the Earth and everything that's in it, And -- which is more -- you'll be a Man, my son!
Pitiful is the person who is afraid of taking risks. Perhaps this person will never be disappointed or disillusioned; perhaps she won't suffer the way people do when they have a dream to follow. But when the person looks back - and at some point everyone look back - she will hear her heart, saying: "What have you done with the miracles that God planted in your days? What have you done with the talents God bestowed on you?"
Mă gândeam că aşteptăm toţi aceşti ani să găsim pe cineva care să ne înţeleagă, care să ne accepte aşa cum suntem, cineva care are puterea de a topi piatra la soare, care poate să ne facă fericiţi în ciuda încercărilor, care să poată înfrunta dragonii noaptea, care ne poate transforma în ceea ce am vrea să fim. Abia ieri am aflat că acel Cineva fermecat este cel pe care-l vedem când ne privim în oglindă: suntem Noi, împreună cu măştile pe care ni le-am confecţionat singuri. În sfârşit, ne-am întâlnit, după atâţia ani.
Nu veți fi niciodată fericiți, dacă așteptați mereu pe cineva să se gândească la voi, să vă înțeleagă, să vă ajute, să vă iubească, fiindcă toate lumea are grijile și problemele ei. Cineva va fi poate aproape de voi un moment, dar în clipa următoare va fi ocupat în altă parte și va trebui să vă descurcați singuri. De aceea vă sfătuiesc: nu vă bazați atât de mult pe alții, deoarece atenția, prietenia, iubirea lor sunt prea nesigure. Într-un moment vă simțiți înțeleși, susținuți, dar ce se va întâmpla în momentul următor? Nu trebuie să așteptați nimic de la alții, și mai ales iubirea lor. Ea poate veni, desigur, poate veni chiar fără încetare; dacă vine, să fie binevenită, și veți mulțumi Cerului, dar nu trebuie să o așteptați. Vreți să fiți fericiți? Nu cereți să fiți iubiți, ci iubiți voi, zi și noapte, și veți fi mereu fericiți. Poate că într-o bună zi veți întâlni o iubire formidabilă...Da, de ce nu? Aceasta poate veni, dar să nu o așteptați.